S-A VOit... ... şi s-a săvârşit!
În cele din urmă, prin evenimentul expoziţional intitulat Unicului şi înşelatului Dr. Vasile Lucaciu – Satu Mare, 1 Decembrie 2008, Asociaţia SAVO a izbutit să iasă (şi) în lume, nu numai în (g)lume. Aceasta, deoarece, după cum scrie şi Informaţia zilei (în ediţia sa din 28 noiembrie 2008):

Petre Mureşan a sponsorizat
o expoziţie despre Vasile Lucaciu

Ieri, în sala de expoziţii a Casei Şvabilor a avut loc evenimentul expoziţional „Dr. Vasile Lucaciu - Satu Mare, 1 Decembrie 2008“.
Mihail Fodor, profesor la Colegiul „Mihai Eminescu“, venit cu un grup de profesori la această frumoasă manifestare, a prezentat un material despre Vasile Lucaciu, luptător pentru drepturile românilor ardeleni, pentru împlinirea aspiraţiilor de libertate ale neamului său.
Despre cea mai mare personalitate a judeţului nostru, aşa cum o consideră Viorel Ciubotă, director la Muzeul Judeţean, acesta a arătat între altele: „Părintele Lucaciu s-a născut la Satu Mare, a trăit aici între 1876 şi 1886 şi a murit la Satu Mare, părăsit aproape de toată lumea. Cea mai mare dovadă de patriotism a sa a fost în 1914, când pentru a nu depune jurământ în faţa ungurilor a preferat să treacă în Moldova şi să lupte de acolo pentru drepturle românilor.“
Ovidiu Mica, preşedintele Asociaţiei SAVO – Scrieri ale vechiului oraş Satu Mare, realizatoarea evenimentului, a mulţumit lui Petre Mureşan, candidat pentru Senat din partea organizaţiei sătmărene a PD-L, sponsorul evenimentului, şi graphic designerilor Dan Bâle şi Ionuţ Petric.
Expoziţia poate fi vizitată până pe data de 1 decembrie inclusiv, între orele 9:30-12:30 şi 15:00-19:00.

Din Satu-Mare – Anul IV. Numărul 10. – Miercuri, 1 Februarie 1922.

Valuta şi exportul.

Până în prezent s’au perindat atâtea guverne, au avut atâtea promisiuni şi nimic nu s’a făcut pentru uşurarea exportului, care este una din cauzele principale ale deprecierii valutei noastre. Se ştie prea bine că valuta nu se va ridica atâta timp cât exportul nu va fi liber.
... cenzurat!
Marfa spre a putea să iasă din ţară în vagoanele C.F.R. sau alte, au nevoie de permise, cari nu se aprobă exportatorului direct, ci caselor de expediţie cari le speculează, luând 500 şi 1000 lei pentru un vagon.
Nu s’ar putea desfiinţa oare aceste autorizaţii cari aduc daune atât de mari exportului nostru.
Am avut ocazia să văd în gara noastră mai multe vagoane cu porci, cari o bună parte din ei erau morţi din cauză că vagoanele stau în gară de câteva zile, lipsind expor-tatorului permisul de vagoane.
Se poate dar vedea cum se poate lucra la modul următor şi cum mai avem pretenţia ca guvernul să ridice valuta dacă el este acela care face să fie depreciată. – Miago.

Din Satu-Mare No. 2 / an X; Dumineca, 8 ianuarie 1928, desprindem:
Într-un ceas cu noroc!
N-avem un sigur ziar românesc la înălţime şi scoatem săptămânal patru-cinci. Tiparul răbduriu le dă drumul la toate şi, în loc de a netezi asperităţile şi de a călca pe acelaşi drum, de a-i strânge pe toţi cei buni la un loc, ne dăm în spectacol înaintea celor ce se bucură de orice slăbiciune a noastră. Sunt lucruri triste şi trebuie să avem tăria de a mărturisi, că nu ne fac cinste. – Eugen SELEŞ
Un mare succes al industriei române
La 29 Decembre 1927, s'au predat Direcţiunei Generale C.F.R. primele vagoane fabri-cate în ţară, executate în întregime în atelierele fabricei de vagoane „UNIO“ din Satu Mare.
Asupra acestui însemnat eveniment s'a scris mult şi elogios în presa din capitală şi s'a relievat imensul progres realizat de industria indigenă în timpul din urmă. [...]
Ne bucurăm şi mândrim şi noi de acest frumos succes al industriei noastre, mai ales că o realizează o fabrică din acest oraş, dând prilej de muncă şi pâine la peste 1000 de muncitori. – O.

Apoi, din ediţia imediat următoare (Satu-Mare, anul IV, nr. 2 – miercuri, 4 ianuarie 1922), aflăm că, printre mai multe altele, trebuie
Să nu se uite.
[...] În Sătmar printre diferitele societăţi ungureşti şi evreieşti a luat anul trecut fiinţă clubul sportiv Olimpia. Deşi tânăr, a putut să ne dea câteva partide de football dintre cele mai reuşite. Apoi luptele organizate de Olimpia sunt demne de relevat. Încet acest club a ajuns cunoscut de toată lumea şi cu puţină bunăvoinţă şi interes a luat înainte fostei Societăţi sportive sătmărene, despre care nu mai ştim nimic. ...
şi să ţinem seama şi de relatarea de mai jos, chiar dacă redactorul vremii a strecurat-o numai la

Diverse.
Un prieten al nostru din Sătmar ne comunică următoarele: Fiind în Bucureşti, am căutat să mă prezint dlui Iorga.
La cuvintele mele că sunt din Satu-Mare, dl. Iorga mi-a spus: Zi Sătmar cum zice poporul, nu Satu-Mare!
Din cele scrise de d-sa în „Revista Istorică“ şi din cele relevate de noi se vede clar că marele nostru istoric este pentru Sătmar.

Pentru început, din ediţia de duminică, 1 ianuarie 1922, a bi-săptămânalului Satu-Mare (organ politic in-dependent, care apărea miercurea şi duminica, „SINGURUL ZIAR ROMÂNESC din ţinuturile aceste“) reproducem parţial editorialul lui A. Davidescu – „Şef redactor responsabil“ –, după cum urmează:
Reînoirea administraţiei.
[...] Ţara noastră, dacă dorim adevărat să ajungă la nivelul altor ţări din apus, se impune o bună administraţie. Un organism sănătos care să reguleze pulsul vieţei şi să pună ordine în haosul de astăzi. Judecători cinstiţi, funcţionari destoinici, retribuiţi cu salarii omeneşti, iată ce ne trebue.
Consolidarea temeliilor statului se poate face numai pe această cale. Cei cari susţin că răul din ţară se datoreşte luptelor politice, ce ajung la patimă, se înşală. Răul este în desorganizarea noastră administrativă. De aici porneşte totul. Să se dea României o administraţie reînoită şi tot răul va dispare ca prin farmec.
Atâta timp însă cât judecătorul va da sentinţa după comanda celor de sus, cât funcţionarii necinstiţi vor găsi protectori care să le ascundă faptele lor murdare, cât cetăţenii cinstiţi vor fi sfănţuiţi pentru orice mic serviciu, atâta timp administraţia noastră va fi un mijloc de îmbogăţire a şarlatanilor, cari vin cu gândul de a se îmbogăţi repede pe spinarea bietului popor blând şi răbdător.
Iată de ce toţi cetăţenii din această ţară trebue să aibă un singur ideal: reînoirea administraţiei.