„Domnule ministru Hunor,
Hazul le lipsește... unor.
Un președinte Kelemen?
Și în comisii, și în plen!”

În privința solemnității depunerii coroanelor la Monumentul părintelui dr. Vasile Lucaciu, nu aș avea prea multe de comentat – fiindcă, vedeți Dumneavoastră, nu degeaba este supranumit „monumentul elocinței“ –, cu alte cuvinte, chiar și fără cuvinte, vorbește de la sine! Mie, de la solemnitatea depunerii de coroane nu mi-a lipsit nimeni. Mai mult, nici nu am apreciat că ar fi fost cineva în plus... Totuși, mi-a lipsit... ceva! Și-anume, mi-a lipsit acel capac de vizitare, care ar fi trebuit să fie montat în partea inferioară a statuii. Ei bine, capacul acesta mi-a cam lipsit! Vedeți? Sper că imaginea e suficient de elocventă... Dar, în fond, poate că e mai bine așa: decât să i se pună capac monumentului părintelui dr. Vasile Lucaciu, e mai bine să-i lipsească acest capac... De fapt, nici nu e un capac, cred că e o ușiță de vizitare detașabilă, care nici nu ar fi exclus să zacă nemontată pe soclu, sau să fi fost luată preventiv-profilactic de cineva care a vrut să-i evite înstrăinarea. După cum, tot atât de bine, e posibil să fi luat deja drumul vreunui centru de colectare a fierului vechi și a metalelor neferoase. Dar, întrucât românul are șapte vieți în pieptu-i de aramă, nu ne vom împiedica noi de o ușiță. Mai cu seamă că este o ușiță... lipsă.
În afara acestui aspect, ar mai fi de amintit expunerea doamnei dr. Paula Virag, de la Muzeul de istorie, care mie mi-a plăcut, mai cu seamă că nu a apelat la atât de verificatul și uzitatul play-back, care ne-a cam stârnit dorul de o fanfară autentică, live... Nu de alta dar cu o... virag nu se face primăvară, mai ales că suntem în prag de iarnă temperat-continentală. Așa cum mai aminteam, după ce am depășit sezonul murăturilor, urmează cel al urăturilor, apoi vine perioada tremurăturilor, după care cel al cutremurăturilor la vederea notelor de plată a utilităților.

http://movvom.blogspot.com/