Vă rugăm să vă considerați invitați!

A apărut SIGNET 2 – februarie 2012!

Irinel VIȘAN

Magda și sensul vieții

(fragment)

Fata intră, ezitând puţin, de parcă ar fi vrut să dea de înţeles că respectă boala femeii ştiind că într-un dormitor nu se dă năvală ca într-o gară. Doamna Teodorescu era întinsă pe pat, cu degetele împletite deasupra plăpumii, gest pe care Magda îl asocia de obicei c-un fel de pace interioară, dar în care vedea acum mai degrabă resemnare. Femeia păru puţin mirată s-o vadă, însă îi zâmbi încurajator, aşa că Magda mai înaintă cu vreo doi paşi.

– Doar vroiam să vă întreb cum vă simţiţi şi dacă aveţi nevoie de ceva? Poate doriţi să vă cumpăr nişte pâine sau lapte, poate vreţi să vă fac un ceai!...

– Nu, maică, mulţumesc. N-am nevoie de nimic. Dar tu ce mai faci? Nu mergi în oraş?

– Ba da, o să merg, spuse fata, dar nu se grăbi să plece, hotărând să mai stea vreo zece minute cu femeia şi să-i ţină de urât.

Doamna Teodorescu îşi ridică puţin capul, sprijinindu-se în cotul stâng, şi o privi cu bunăvoinţă. Un zâmbet îi încreţi ridurile din jurul ochilor.

– Eşti o fată bună. Cred că părinţii tăi sunt mândri de tine.

– Nu, nu sunt chiar aşa de bună! Câteodată pot fi destul de răutăcioasă. Şi să ştiţi că uneori mă mai cert şi cu ei destul de urât. E drept, în ultima vreme, din ce în ce mai puţin, pentru că ajung destul de rar pe acasă.

– Dar ţi-e dor de părinţi, nu?

– Îhî, făcu Magda, fără să ezite.

Apoi se gândi la casă, la părinţi şi simţi un dor ne-definit în coşul pieptului. Alungă senzaţia şi, căutând să-şi ocupe mintea cu altceva, privi în jur. Mai fusese pe acolo în treacăt şi totul părea neschimbat. Parcă şi praful ocolea camera aceea. Totul era vechi şi curat, iar chestia aceasta era într-un fel liniști-toare. Privi covorul, obosit de ani, cu franjurii pieptănaţi disciplinat, şi-i veni să zâmbească, ima-ginându-şi câţi papuci târşâiţi şi câte tălpi desculţe îndurase.

Locuia de vreo jumătate de an în gazdă la doamna Teodorescu şi se obişnuise încet-încet şi cu oraşul, şi cu noul loc de muncă, şi cu ideea că trebuie să stea cu o persoană străină în casă. De fapt nici nu era atât de rău, pentru că gazda n-o bătea la cap atunci când ajungea târziu acasă, n-o stresa prea mult cu problemele ei şi nici nu-i cotrobăia prin haine, aşa cum auzise că se mai întâmplă în alte cazuri. E drept că uneori îi mai făcea observaţii pentru c-a stat prea mult la duş sau c-a ţinut noaptea ore şi în şir lumina aprinsă. Toate astea costau, iar pensia era atât de mică.

(urmarea în SIGNET^® UNU – decembrie 2011)
–––

Iosif SĂVIAN

IMPAS

Mult, puţin, pur, imperfect

senzaţional, fără efect,

gol-goluţ, ne-nsemnat, poate plin,

împlinit, în impas, în declin,

negru pe alb, aşadar cenuşiu

când pictez ce aş vrea şi nu ştiu

să mă văd în oglindă mirat,

prea curat, colorat, nespălat,

luminat, dintr-o parte umbrit

pe poteci, în păduri rătăcit

cum să ies să mă văd unde sunt

din desişul ascuns şi cărunt

pe frunziş răvăşiţi, disperaţi

întâlnind paşi pierduţi, căutaţi

dinspre nord, dinspre sud fără rost

neştiind dacă sunt, dacă-am fost...

(Iosif SĂVIAN în SIGNET^® UNU – decembrie 2011)

SIGNET^® – PUBLICAȚIE DEPENDENTĂ DE POEZIE, PROZĂ, TEATRU și ZOON
– nr. unu – decembrie 2011 – Satu Mare

Ceea ce vedeți nu e decât o jumătate de jumătate de copertă.
Ce să-i faci? SIGNET nu beneficiază de o acoperire mai mare...
Rămâne de văzut cum îi va merge cu întinderea.

Cuvânt înainte de toate... faptele

O revistă de cultură, literar-artistică, c-o înfățișare originală, își face apariția în deceniul al doilea din mileniul trei. Denumirea „Signet” reprezintă atât semnătura reunită a redactorilor și colaboratorilor săi, cât și un semnal pentru învigorarea scrisului la schimbul de ștafetă dintre generațiile literare. Inițiativa acestei publicații aparține Asociației SAVO.

Ne propunem ca în fiecare număr al „Signetului” să facem cunoscut discursul literar al unui important poet, prozator, eseist sau dramaturg, să publicăm cronici literare despre volumele nou apărute, atât în România, cât și în țările învecinate.

Pentru început, „Signet” își deschide paginile într-un format foarte inedit, c-un design special, în centrul atenției fiind poezia postmodernă poloneză a lui Antoni Pawlak, un scriitor de renume internațional, născut în anul 1952, având cam aceeași vârstă cu cei șaisprezece prozatori (unii și poeți) optzeciști care au publicat împreună „Desant ’83” în România de sub dictatură.

Vom încerca să depistăm afinități tematice și continuități discursive, corespunzătoare noului trend al liricii europene. Așteptăm să participe cu materiale publicabile cât mai multe voci artistice, indiferent de vârsta și pregătirea profesională, în virtutea faptului că pe câmpurile de exprimare ale filosofiei, științelor și artelor există adepți care le slujesc constant, din punct de vedere strict cultural, în mod dezinteresat. Îi invităm pe cititori să ne scrie, exprimându-și cu sinceritate impresiile. Orice sugestie pertinentă pentru îmbunătățirea conținutului și structurii de ansamblu ale acestei tinere reviste, precum și orice colaborare cu articole, recenzii, studii, poeme, proze și piese de teatru se acceptă. Orice scriere originală poate vedea lumina tiparului în măsura atingerii unui standard valoric. Amestecul genurilor și speciilor literare din postmodernitate poate fi pus fie sub semnul întrebării, prin încadrarea strictă a creațiilor artistice aparținând ultimelor promoții literare, fie drept semn („signus”) distinctiv al expresivității noilor scriitori. „Autenticitatea scriiturii” – termen utilizat astăzi pe scară largă, al reputatului critic, teoretician, semiotician român Marin Mincu – este singurul criteriu de selectare și de apreciere pentru orice nouă operă și garantăm că aceasta va primi imediat și recomandarea, avizarea de ordin interpretativ.

Să urăm la început de drum, în deceniul care abia a început, o viață cât mai lungă și rezultate notabile acestei noi reviste cultural-artistice, „Signet”! Vom pune câte un semn de carte și unor volume apreciate în străinătate, nu doar în spațiul românesc.

„Signet” poate deveni o reală garanție a faptului că de la simplul debut pe net în beletristică, arte plastice, teatru, scenariu, filosofie, istorie, sociologie, psihologie etc., până la dobândirea aprecierii unanime din țară și străinătate, datorită signaturii respectivei personalități culturale, contribuie mult și traseul anterior străbătut în lumea artistică ori științifică.

Sign in! Înscrie-te și tu, cititorule de oriunde, artistule, cercetătorule ori criticule în devenire ori ascensiune, dovedind vocație artistică și forță intelectuală, la propulsarea acestui „Signet”, ca să dobândim împreună un loc important printre publicațiile exclusiv culturale și literare ale prezentului!

Dragoș Vișan – redactor șef