„Domnule ministru Hunor,
Hazul le lipsește... unor.
Un președinte Kelemen?
Și în comisii, și în plen!”

În privința solemnității depunerii coroanelor la Monumentul părintelui dr. Vasile Lucaciu, nu aș avea prea multe de comentat – fiindcă, vedeți Dumneavoastră, nu degeaba este supranumit „monumentul elocinței“ –, cu alte cuvinte, chiar și fără cuvinte, vorbește de la sine! Mie, de la solemnitatea depunerii de coroane nu mi-a lipsit nimeni. Mai mult, nici nu am apreciat că ar fi fost cineva în plus... Totuși, mi-a lipsit... ceva! Și-anume, mi-a lipsit acel capac de vizitare, care ar fi trebuit să fie montat în partea inferioară a statuii. Ei bine, capacul acesta mi-a cam lipsit! Vedeți? Sper că imaginea e suficient de elocventă... Dar, în fond, poate că e mai bine așa: decât să i se pună capac monumentului părintelui dr. Vasile Lucaciu, e mai bine să-i lipsească acest capac... De fapt, nici nu e un capac, cred că e o ușiță de vizitare detașabilă, care nici nu ar fi exclus să zacă nemontată pe soclu, sau să fi fost luată preventiv-profilactic de cineva care a vrut să-i evite înstrăinarea. După cum, tot atât de bine, e posibil să fi luat deja drumul vreunui centru de colectare a fierului vechi și a metalelor neferoase. Dar, întrucât românul are șapte vieți în pieptu-i de aramă, nu ne vom împiedica noi de o ușiță. Mai cu seamă că este o ușiță... lipsă.
În afara acestui aspect, ar mai fi de amintit expunerea doamnei dr. Paula Virag, de la Muzeul de istorie, care mie mi-a plăcut, mai cu seamă că nu a apelat la atât de verificatul și uzitatul play-back, care ne-a cam stârnit dorul de o fanfară autentică, live... Nu de alta dar cu o... virag nu se face primăvară, mai ales că suntem în prag de iarnă temperat-continentală. Așa cum mai aminteam, după ce am depășit sezonul murăturilor, urmează cel al urăturilor, apoi vine perioada tremurăturilor, după care cel al cutremurăturilor la vederea notelor de plată a utilităților.

http://movvom.blogspot.com/

Asociaţia S.A.V.O. vrea să salveze scrierile vechiului oraş

În pregătirea şi derularea propriu-zisă a manifestării „Evocare Viorel Sălăgean“, dedicată comemorării şi dezvelirii oficiale a bustului binecunoscutului publicist, economist şi om politic, alături de cei doi co-organizatori – Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a judeţului Satu Mare şi Organizaţia Satu Mare a Partidului Social Democrat – a fost implicată şi Asociaţia S.A.V.O. – Scrieri ale vechiului oraş, ca realizatoare a manifestării expoziţionale menite să prezinte o suită de secvenţe ale biografiei şi activităţii celui evocat. Întrucât numele Asociaţiei S.A.V.O. a mai fost întâlnit şi cu alte câteva anterioare prilejuri, ne-am propus să aflăm mai multe despre obiectivele şi înfăptuirile acestei organizaţii neguvernamentale de la cel care i-a pus bazele, Ovidiu Mica.
Preşedintele Asociaţiei, Ovidiu Mica, a precizat că denumirea oficială şi completă a asociaţiei este cea de „Scrieri ale vechiului oraş”, în vreme ce uzual îi spun doar SAVO, care s-a obţinut prin acronimie din „scrieri ale vechiului oraş“, scrieri spre care se îndreaptă, cu precădere, atenţia şi preocuparea membrilor. Prescurtarea normală ar fi fost SVO, însă iniţiatorilor le-a plăcut mai mult SAVO, „mai ales că trimitea cu gândul şi la… SAVE, atât de utilizat în timpul lucrului la computer”. Sau la salvare. Şi asta pentru că, spune Ovidiu Mica, „unul dintre scopurile pentru care căutăm aşa-zisele scrieri ale vechiului nostru oraş, este tocmai cel al salvării acestora”. Salvare, atât de la degradare şi dispariţie, cât şi de la pierdere în anonimat sau prin uitare.
Prin scrieri ale vechiului oraş, membrii Asociaţiei înţeleg tot ce s-a scris despre Satu Mare şi tot ce s-a scris de către cei originari din Satu Mare. „Nu ne limităm la oraşul sau municipiul nostru, fiind în egală măsură de interesaţi de toate cele scrise despre ţinutul, comitatul, judeţul şi raionul Sătmar sau, după caz, Satu Mare. Dar, înainte de a ajunge să salvăm cât mai multe dintre toate acestea, trebuie să le găsim, să le achiţionăm sau să-i convingem pe proprietari să ni le împrumute pentru a le copia”, spune Mica. Dar misiunea lor nu se opreşte aici. Apoi, ei încearcă „punerea în valoare şi readucerea în atenţia şi preţuirea generală“ a tuturor celor cum-necum dobândite.
Arhiva SAVO numără în prezent peste douăzeci de piese de corespondenţă a părintelui dr. Vasile Lucaciu şi a familiei sale, exemplare din „Revista catolică“, din „Poporul“, din „Ardealul“, şi din „Gazeta Oficială” (publicaţia Consiliului Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi părţilor româneşti din Ungaria). Cea mai recentă achiziţie: „Leul dela Şişeşti“, de Tiron Albani, apărută, în 1936, la Oradea. De menţionat faptul că prima ieşire în public a Asociaţiei s-a produs în noiembrie 2008 (după un an şi ceva de la înfiinţare). Este vorba despre expoziţia „Unicului şi înşelatului dr. Vasile Lucaciu“.

Autor: Gazeta de Nord-Vest – Magazin, 23 Noiembrie 2010